ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A se face des, îndesat ca pâsla. ◊ Tranz. Împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâsla). – În + pâslă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMPÂSLÍ ~ésc tranz. 1) (despre păr, barbă) A acoperi abundent (crescând des și încâlcit, ca pâsla). 2) (obiecte) A căptuși cu pâslă. /în + pâslă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMPÂSLÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre păr, lână) A se face ca pâsla (descurcându-se greu). /în + pâslă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâsleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împîslésc v. tr. (d. pîslă). Vest. Îmbîxesc, îndes cu praf, vorbind de lînă, de covoare saŭ de păru capuluĭ. V. refl. Mă fac ca pîsla.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink