îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmburuĭenéz v. tr. Acoper [!] cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink