ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A îmbunătăți ≠ a agrava
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se îmbunătăți ≠ a se agrava
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink