îmbumbí pers. 3 sg. îmbumbéște, vb. IV (reg.) a face bumbi (muguri), a înmuguri.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMBUMBÁ îmbúmb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBUMBÁ vb. v. încheia, închide.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A îmbumba ≠ a dezbumba
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbumbá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbúmb, a -á v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin [!] ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink