îmbrăcământ, îmbrăcămínte, s.n. (înv.) îmbrăcăminte, veșmânt, haină.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbrăcămî́nt n., pl. inte. Vechĭ. Tot ceĭa ce servește la îmbrăcat (haĭne). Învăliș (de ex., la mobilă în casă). – Azĭ se zice -minte, f. (întocmaĭ ca încălțăminte și se declină tot așa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink