8 definiții pentru «îmbietor»   declinări

ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBIETÓR adj. 1. v. ademenitor. 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ținuturi ~oare.) 3. v. gustos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Îmbietor ≠ dezgustător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care îmbie; care ispitește; ispititor; tentant. Idee ~oare. [Sil. -bi-e-] /a îmbia + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbietór adj. m. (sil. -bi-e-), pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbietor a. care îmbie.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink