opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBÂCSIT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.

ÎMBÂCSIT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.

îmbâcsit, ~ă a [At: LM / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbâcsi] 1 Care este plin de praf, de murdărie sau de mirosuri. 2 (Reg) Care este umplut peste măsură Si: îndesat, înghesuit, înțesat, ticsit. 3 (Pfm; îe) A fi (cam) ~ la minte A fi prost.

îmbâcsit a. îndesat: păr îmbâcsit, pâslos și des ISP. [V, băcsì].

ÎMBÂCSI, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.).

ÎMBÂCSI, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.).

îmbâcsi [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~sesc / E: în- + bâcsi] 1-2 vtr A (se) umple de praf, de murdărie sau de mirosuri. 3 vr (D. aer) A deveni înăbușitor. 4 vt (Reg) A umple ceva, îndesând sau înghesuind Si: a înțesa, a ticsi.

BÎCSI (-sesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi, a înțesa, a înghesui: am bîcsit toate lucrurile într’o singură odaie (PAMF.) [👉 ÎMBÎCSI].

ÎMBÎCSI, îmbîcsesc, vb. IV. Tranz. A umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa. Nămeții, și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata îmbîcseau și mai mult curtea caselor. ARDELEANU, D. 294.

ÎMBÎCSIT, -Ă, îmbicsiți, -te, adj. Plin, înțesat, ticsit, suprasaturat (în special de praf, de murdării sau de mirosuri neplăcute). Bucuros că scapă de gălăgia asurzitoare și de aerul îmbîcsit din careu, se plimba singur. BART, E. 211. Le e părul îmbîcsit, pîslos și des. ISPIRESCU, L. 398.

A SE ÎMBÂCSI mă ~esc intranz. A se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute. /în + rar a bâcși

A ÎMBÂCSI ~esc tranz. 1) A face să se îmbâcsească. 2) pop. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu limitat; a ticsi; a îndesa; a înghesui. /în + rar a bâcși

îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbâcsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsesc, 3 sg. îmbâcsește, imperf. 1 îmbâcseam; conj. prez. 1 sg. să îmbâcsesc, 3 să îmbâcsească

îmbâcsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsesc, imperf. 3 sg. îmbâcsea; conj. prez. 3 să îmbâcsească

îmbâcsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsesc, imperf. 3 sg. îmbâcsea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbâcsească

îmbîcsi

îmbâcsesc, -seam 1 imp.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbâcsi, îmbâcsesc v. t. 1. a necăji, a supăra. 2. a plictisi.

Intrare: îmbâcsit
îmbâcsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitul
  • îmbâcsitu‑
  • ‑mbâcsitul
  • ‑mbâcsitu‑
  • îmbâcsită
  • ‑mbâcsită
  • îmbâcsita
  • ‑mbâcsita
plural
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcsiții
  • ‑mbâcsiții
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitele
  • ‑mbâcsitele
genitiv-dativ singular
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitului
  • ‑mbâcsitului
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitei
  • ‑mbâcsitei
plural
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcsiților
  • ‑mbâcsiților
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitelor
  • ‑mbâcsitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îmbâcsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsire
  • ‑mbâcsire
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitu‑
  • ‑mbâcsitu‑
  • îmbâcsind
  • ‑mbâcsind
  • îmbâcsindu‑
  • ‑mbâcsindu‑
 singular plural
  • îmbâcsește
  • ‑mbâcsește
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
 (să)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
  • îmbâcseam
  • ‑mbâcseam
  • îmbâcsii
  • ‑mbâcsii
  • îmbâcsisem
  • ‑mbâcsisem
a II-a (tu)
  • îmbâcsești
  • ‑mbâcsești
 (să)
  • îmbâcsești
  • ‑mbâcsești
  • îmbâcseai
  • ‑mbâcseai
  • îmbâcsiși
  • ‑mbâcsiși
  • îmbâcsiseși
  • ‑mbâcsiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbâcsește
  • ‑mbâcsește
 (să)
  • îmbâcsească
  • ‑mbâcsească
  • îmbâcsea
  • ‑mbâcsea
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsise
  • ‑mbâcsise
plural I (noi)
  • îmbâcsim
  • ‑mbâcsim
 (să)
  • îmbâcsim
  • ‑mbâcsim
  • îmbâcseam
  • ‑mbâcseam
  • îmbâcsirăm
  • ‑mbâcsirăm
  • îmbâcsiserăm
  • ‑mbâcsiserăm
  • îmbâcsisem
  • ‑mbâcsisem
a II-a (voi)
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
 (să)
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcseați
  • ‑mbâcseați
  • îmbâcsirăți
  • ‑mbâcsirăți
  • îmbâcsiserăți
  • ‑mbâcsiserăți
  • îmbâcsiseți
  • ‑mbâcsiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
 (să)
  • îmbâcsească
  • ‑mbâcsească
  • îmbâcseau
  • ‑mbâcseau
  • îmbâcsiră
  • ‑mbâcsiră
  • îmbâcsiseră
  • ‑mbâcsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbâcsit, îmbâcsităadjectiv

  • 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plin suprasaturat ticsit înțesat
    • format_quote Bucuros că scapă de gălăgia asurzitoare și de aerul îmbîcsit din careu, se plimba singur. BART, E. 211. DLRLC
    • format_quote Le e părul îmbîcsit, pîslos și des. ISPIRESCU, L. 398. DLRLC
  • 2. regional Care este umplut peste măsură. DEX '09 DEX '98
    sinonime: umplut îndesat
etimologie:
  • vezi îmbâcsi DEX '98 DEX '09

îmbâcsi, îmbâcsescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. reflexiv (Despre aer) A deveni înăbușitor. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv regional A umple ceva, îndesând sau înghesuind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ticsi umple îndesa înghesui înțesa
    • format_quote Nămeții, și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata îmbîcseau și mai mult curtea caselor. ARDELEANU, D. 294. DLRLC
etimologie:
  • În + bâcsi (regional „a umple, a ticsi, a îndesa”, etimologie necunoscută). DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.