4 intrări

O definiție

Enciclopedice

galateni s. m. pl. Locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici și condusă de un propretor cu reședința la Ancira. În această provincie a propovăduit sf. apostol Pavel în prima și a doua sa călătorie misionară, precum și alți apostoli, întemeind și organizând puternice comunități creștine. În jurul anilor 54-55, sf.apostol Pavel scrie din Efes Epistola către galateni (v. epistolă) pentru înlăturarea disensiunilor ivite între ei.

Intrare: galateni
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • galateni
  • galatenii
genitiv-dativ singular
plural
  • galateni
  • galatenilor
vocativ singular
plural
Intrare: Gălăteni
Gălăteni nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gălăteni
Intrare: gălățean (adj.)
gălățean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălățean
  • gălățeanul
  • gălățeanu‑
  • gălățea
  • gălățeana
plural
  • gălățeni
  • gălățenii
  • gălățene
  • gălățenele
genitiv-dativ singular
  • gălățean
  • gălățeanului
  • gălățene
  • gălățenei
plural
  • gălățeni
  • gălățenilor
  • gălățene
  • gălățenelor
vocativ singular
plural
Intrare: gălățean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălățean
  • gălățeanul
  • gălățeanu‑
plural
  • gălățeni
  • gălățenii
genitiv-dativ singular
  • gălățean
  • gălățeanului
plural
  • gălățeni
  • gălățenilor
vocativ singular
  • gălățeanule
  • gălățene
plural
  • gălățenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „galateni

Visit YouGlish.com