4 intrări

O definiție

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

galateni s. m. pl. Locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici și condusă de un propretor cu reședința la Ancira. În această provincie a propovăduit sf. apostol Pavel în prima și a doua sa călătorie misionară, precum și alți apostoli, întemeind și organizând puternice comunități creștine. În jurul anilor 54-55, sf.apostol Pavel scrie din Efes Epistola către galateni (v. epistolă) pentru înlăturarea disensiunilor ivite între ei.

Intrare: galateni
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • galateni
  • galatenii
genitiv-dativ singular
plural
  • galateni
  • galatenilor
vocativ singular
plural
Intrare: Gălăteni
Gălăteni nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gălăteni
Intrare: gălățean (adj.)
gălățean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălățean
  • gălățeanul
  • gălățeanu‑
  • gălățea
  • gălățeana
plural
  • gălățeni
  • gălățenii
  • gălățene
  • gălățenele
genitiv-dativ singular
  • gălățean
  • gălățeanului
  • gălățene
  • gălățenei
plural
  • gălățeni
  • gălățenilor
  • gălățene
  • gălățenelor
vocativ singular
plural
Intrare: gălățean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălățean
  • gălățeanul
  • gălățeanu‑
plural
  • gălățeni
  • gălățenii
genitiv-dativ singular
  • gălățean
  • gălățeanului
plural
  • gălățeni
  • gălățenilor
vocativ singular
  • gălățeanule
  • gălățene
plural
  • gălățenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)