4 intrări
O definiție
Enciclopedice
galateni s. m. pl. Locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici și condusă de un propretor cu reședința la Ancira. În această provincie a propovăduit sf. apostol Pavel în prima și a doua sa călătorie misionară, precum și alți apostoli, întemeind și organizând puternice comunități creștine. În jurul anilor 54-55, sf.apostol Pavel scrie din Efes Epistola către galateni (v. epistolă) pentru înlăturarea disensiunilor ivite între ei.
Intrare: galateni
galateni substantiv masculin
substantiv masculin (M97) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: Gălăteni
Intrare: gălățean (adj.)
gălățean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: gălățean (s.m.)
substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)