SOLAR¹ s. n. v. solariu.

SOLAR², -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ◊ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.

solar¹ sm [At: (a. 1706) URICARIUL, II, 113 / Pl: ~i / E: bg солар] (Îrg) Negustor de sare.

solar³, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr solaire, lat solaris] 1 a Care ține de soare³ (1) Si: (înv) soresc (1). 2 a Care aparține soarelui³ (1) Si: (înv) soresc (2). 3 a Care este caracteristic soarelui³ (1) Si: (înv) soresc (3). 4 a Care se referă la soare³ (1) Si: (înv) soresc (4). 5 a Care provine de la soare³ (1) Si: (înv) soresc (5). 6 a (Îs) An ~ Interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde în care pământul efectuează o revoluție completă în jurul soarelui³ Si: an sideral. 7 a (Îs) Zi ~ă Interval de timp dintre două treceri succesive ale soarelui³ la meridian Si: zi siderală. 8 a (Înv; îs) Microscop ~ Telescop. 9 a (Rar) Al aștrilor Si: sideral, stelar. 10-11 a, av (Pan) Asemănător cu soarele³ (1).

solar² sn vz solariu

SOLAR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.

SOLAR, -Ă, solari, -e, adj. Care se referă la soare, de soare, al soarelui, în raport cu soarele. Energie solară ▭ Adio cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare, în zare, Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. ◊ An solar = interval de timp în care se săvîrșește o revoluție completă a pămîntului în jurul soarelui. Tabele solare = tablouri cu ajutorul cărora se calculează poziția soarelui. Cadran solar, ciclu solar, coroană solară, plex solar, sistem solar, spectru solar v. c. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară ca un arhanghel solar. GALACTION, O. I 150. ♦ (Rar) Al sorilor, al aștrilor. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68.

SOLAR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].

SOLAR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)

solar, -ă adj. Care utilizează energia solară ◊ „Vilă solară. Prima locuință din R.F. Germania alimentată cu energie solară a fost inaugurată nu de mult în localitatea Aachen.” R.l. 20 VI 75 p. 6. ◊ „În 1976-77 s-au realizat și s-au dat în funcțiune primele case solare sistem pasiv și activ la Câmpina [...] Televizor alimentat de o baterie cu pilă solară (SUA)” R.l. 26 VI 79 p. 6 (cf. fr. solaire; DMC 1970; DN, DEX, DN3 – alt sens)

SOLAR ~ă (~i, ~e) Care ține de Soare; propriu Soarelui. Energie ~ă. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris

solar a. ce ține de soare: căldură solară; sistemă solară, totalitatea și dispozițiunea corpurilor cerești cari se învârtesc în jurul soarelui.

2) *solár, -ă adj. (lat. solaris, d. sol, soare). De soare, al soareluĭ: rază solară, an solar. Sistema solară, corpurile care-șĭ au locu și se învîrtesc în prejuru soareluĭ. V. cadran.

1) solár m. (vsl. solarĭ, d. solĭ, sare. V. solniță). Doc. Cărăuș de sare.

SOLARIU, solarii, s. n. 1.. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. 2. (Mai ales la pl.; în forma solar) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. [Var.: solar (pl. solare) s. n.] – Din fr., lat. solarium.

solariu², ~ie a vz solar²

solariu¹ sn [At: SCÂNTEIA 1952, nr. 2393 / V: solar / Pl: ~ii / E: fr, lat solarium] 1 Spațiu (într-o clădire, pe o plajă naturală sau artificială etc.) destinat băilor de soare, de obicei amenajat cu instalații anexe (cabine, dușuri etc.). 2 (Mpl) Spațiu (în apropierea locuințelor, în parcuri) amenajat cu leagăne, tobogane etc. și destinat pentru joaca copiilor. 3 (Mpl) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii de polietilenă transparentă, folosit pentru cultivarea plantelor și legumelor timpurii.

SOLARIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din fr., lat. solarium.

SOLARIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere specială unde se fac băi de soare. În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752.

SOLARIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium].

SOLARIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium)

SOLARIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac băi de soare. /<fr., lat. solarium

solar¹ adj. m., pl. solari; f. solară, pl. solare

solar² (seră) s. n., pl. solare

solar¹ adj. m., pl. solari; f. solară, pl. solare

*solar² (seră) s. n., pl. solare

solar adj. m., pl. solari; f. sg. solară, pl. solare

solariu (spațiu pentru bronzat sau helioterapie) [riu pron. rĭu] s. n., art. solariul; pl. solarii, art. solariile (desp. -ri-i-)

solariu (spațiu pentru băi de soare) [riu pron. rĭu] s. n., art. solariul; pl. solarii, art. solariile (-ri-i-)

solariu s. n. [-riu pron. -riu], art. solariul; pl. solarii, art. solariile (sil. -ri-i-)

solariu

SOLAR adj. v. planetar.

SOLAR adj. v. astral, sideral.

SOLAR adj. (ASTRON.) planetar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.)

solar adj. v. ASTRAL. SIDERAL.

CADRAN SOLAR s. v. ceas solar.

MICROSCOP SOLAR s. v. telescop.

CADRAN SOLAR s. (ASTRON.) ceas solar.

microscop solar s. v. TELESCOP.

solar (-ri), s. m. (Înv.) Sărar, vînzător de sare. Sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriță, s. f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriță, s. f. (Banat, solniță).

solar, solari, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare.

SOLÁR, -Ă, (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Care aparține Soarelui, referitor la Soare (ex. activitate s., coroană s., erupție s., furtună s., pete s., timp s., zi s. etc.). ◊ Radiație s. = radiație emisă de Soare, care cuprinde componente din toate domeniile spectrale ale radiației electromagnetice, îndeosebi ale luminii. O parte a r.s. este absorbită de atmosferă, încălzind-o sau ionizând-o, o altă parte (r.s. difuză) este împrăștiată de moleculele aerului sau ale vaporilor de apă, de pulberi etc., iar cea mai mare parte (r.s. directă) ajunge pe suprafața Pământului. Sistemul s. = sistemul planetar. 2. S. n. Solariu.