O definiție pentru circumstanță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSTANȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance.

Intrare: circumstanță
circumstanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumstanță
  • circumstanța
plural
  • circumstanțe
  • circumstanțele
genitiv-dativ singular
  • circumstanțe
  • circumstanței
plural
  • circumstanțe
  • circumstanțelor
vocativ singular
plural
circonstanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țircumstanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țircumstanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirconstenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirconstanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țircumștanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
circumstanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
circonstanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.