3 intrări

O definiție

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

secui (-i), s. m. – Locuitor din SE Trans., de limbă maghiară și de origine necunoscută. – Var. săcui. Mag. székely.Der. secuiesc, adj. (de secui); secuime, s. f. (comunitate de secui).

Intrare: Secui
Secui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Secui
Intrare: secui (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secui
  • secuiul
  • secuiu‑
plural
  • secui
  • secuii
genitiv-dativ singular
  • secui
  • secuiului
plural
  • secui
  • secuilor
vocativ singular
  • secuiule
plural
  • secuilor
Intrare: secui (verb)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secui
  • secuire
  • secuit
  • secuitu‑
  • secuind
  • secuindu‑
singular plural
  • secuiește
  • secuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secuiesc
(să)
  • secuiesc
  • secuiam
  • secuii
  • secuisem
a II-a (tu)
  • secuiești
(să)
  • secuiești
  • secuiai
  • secuiși
  • secuiseși
a III-a (el, ea)
  • secuiește
(să)
  • secuiască
  • secuia
  • secui
  • secuise
plural I (noi)
  • secuim
(să)
  • secuim
  • secuiam
  • secuirăm
  • secuiserăm
  • secuisem
a II-a (voi)
  • secuiți
(să)
  • secuiți
  • secuiați
  • secuirăți
  • secuiserăți
  • secuiseți
a III-a (ei, ele)
  • secuiesc
(să)
  • secuiască
  • secuiau
  • secui
  • secuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)