UTRICULARIA L., UTRICULARIA, fam. Lentibulariaceae. Gen cu cca 210 specii în Europa, Asia, Africa, America de S, Australia, plante acvatice (cu frunze submerse, de mai multe ori sectate, înzestrate cu vezicule membranoase) și terestre. Flori (corolă galbenă cu gîtul deseori închis cu 2 buze și un pinten, buza superioară erectă, cea inferioară îndepărtată, cu 2 sau 3 lacinii, caliciul adînc-bilobat, stamine scurte și groase, stigmat bilobat) pe pedunculi lungi, dispuse în raceme laxe, terminale. Fruct, capsulă cu multe semințe.

Utricularia alpina L. (syn. U. montana Jacq). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (pinten cu vîrf ascuțit, apropiat de buza inferioară) albe, în interior, la bază, galbene, pe pedunculi viguroși, pînă la 4. Frunze pețiolate (pînă la 15 cm lungime și 5 cm lățime) ovat-lanceolate, groase, întregi. Plantă epifită, carnivoră, cu lăstari lungi, ramificați, care se înfig în suport, unde formează protuberanțe bulboase, adevărate rezervoare de apă. În vîrful ramificațiilor poartă vezicule membranoase cu care captează viețuitoare mici.

Utricularia coerulea L. (syn. U. uliginoides Wight). Specie cu flori mici, purpur-violete, cîte 3-6 pe pedunculi erecți, subțiri. Frunze (cca 6 cm lungime), înguste. Plantă terestră, scundă, tîrîtoare. Lăstari filamentoși cu vezicule mici.

Utricularia exoleta R. Br. Specie care înflorește iarna. Flori albe, galbene sau albe cu galben, cîte 2-4, pe un peduncul pînă la 12 cm lungime. Frunze alterne așezate în 2 rînduri, penate, cu 1-3 vezicule aerifere, ovat-rotunde. Plantă vivace, acvatică, plutitoare, rar tîrîtoare pe sol mlăștinos, cu tulpină filamentoasă, pînă la 0,65 m lungime.

Utricularia vulgaris L. Specie care înflorește vara. Flori galbene (caliciu adînc-bilobat, corolă cu un pinten și gîtul închis), pînă la 8, în racem terminal, pe tulpină. Frunze ovate, submerse, penat-fidate cu segmente de mai multe ori sectate, cu multe vezicule aerifere. Plantă erbacee, perenă, de bazine nu prea adînci.