SOPHORA L., SOFORA, fam. Leguminosae. Gen originar din America de N și Asia, cca 22 specii, arbori, arbuști, mai rar subarbuști. Tulpini erecte. Frunze caduce sau persistente, alterne, imparipenat-compuse, cu foliole mici și numeroase. Flori dispuse în panicule erecte, terminale sau ciorchini (caliciul cu 5 foliole scurte, mai mult sau mai puțin concrescute, corolă cu 5 petale, 2 aripioare, 2 formează carena și un vexil, 10 stamine, 9 concrescute la bază și una liberă, scurte, mai scurte decît petalele), dispuse în panicule erecte, terminale sau ciorchini. Fruct, păstaie cărnoasă, cilindrică, gîtuită între semințe.

Sophora japonica L. Specie care înflorește vara. Flori albe-gălbui, dispuse în panicule erecte, terminale, pînă la 0,25 m. Frunze imparipenate, cca 22 cm lungime, pînă la 17 foliole, acute la vîrf, pețiolate, ovate sau ovat-lanceolate, pe partea superioară verzi-lucioase, pe cea inferioară verzi-albăstrui, glaucescente. Ramurile și lujerii verzi-închis, glabrii. Corolă rotundă. Arbore pînă la 25 m înălțime, scoarță netedă, verde-închis, mai tîrziu gri-cenușie, cu ritidom subțire, otrăvitor. Rezistă la fum, secetă și geruri nu prea mari, nu este exigentă față de sol. Fructe, păstăi.

Sophora tetraptera Ait. (syn. Edwardsia tetraptera Poir.). Specie care înflorește primăvara-devreme sau vara, în țara de origine. Flori galbene-aurii, tubulare, dispuse, pînă la 8, în ciorchini penduli ce apar înaintea frunzelor. Frunze caduce sau semicaduce, dar persistente în seră, număr mare de foliole aproape sesile. Arbore mic, sălbatic, 12 m înălțime, iar în cultură arbust cu ramuri dense. Nu rezistă iarna, afară (Pl. 67, fig. 378).