ORIGANUM L., ORIGANUM, fam. Labiatae. Gen originar din Europa și Asia, pînă la 8 specii, erbacee, perene, plăcut mirositoare sau subarbust, cultivate la noi ca anuale. Flori (corolă bilabiată, labiul superior emarginat, caliciul cu 5 dinți, 4 stamine) cîte 2, rar 6-10, verticilate, reunite în capitule, roșii-purpurii, rar albe. Bractee verzi sau colorate. Frunze pețiolate, ovate, lipsite de stipele. Plantă meliferă.

Origanum amanum L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori roz-închis-liliachii cu tul îngust și lobii corolei mult întinși. Frunze mari, cordate, păroase la margini. Perenă de rocărie, formează mici covoare. Nu rezistă în zone cu climat mai rece.

Origanum majorana L. Specie care înflorește vara. Flori (corolă cu labiul superior bifid, cel inferior mai lung, trifid, caliciul ovat, campanulat, cu 5 dinți, 4 stamine divergente) albe sau roșii, în verticile reunite în spice terminale. Frunze opuse, aproape rotunde sau ovate, pețiolate. Tulpină înaltă de cca 45-55 cm.

Origanum vulgare L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul campanulat, galben, cu 3 dinți) roșii-carmin. Bractee roșii-lila sau brunii. Frunze mici, pețiolate, verzi-închis, pubescente, ovate sau cordiforme, pubescente. Erbacee, 35-45 cm înălțime, aromată, cu tulpini deseori cu reflexe purpur-violete sau roșii-maronii.