MENTHA L., IZMĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni cu climă temperată, pînă la 20 specii, erbacee, erecte sau tîrîtoare, odorante. Flori hermafrodite (caliciul campanulat sau tubulos, bilabiat sau cu 5 dinți egali, 10 nervuri, corolă infundibuliformă regulat-fidată, lacinia superioară puțin crestată în vîrf sau întreagă, toate laciniile erecte, 4 stamine erecte, exerte, antere compuse din 2 jumătăți paralele) în număr mare (mai rar 2-6), în verticil, dispuse în spic. Frunze pînă la 1,5 cm lungime, ovate, aproape sesile.

Mentha aquatica L. Specie cu flori (caliciul tubulos) roșietice, în verticile reunite în inflorescențe globuloase, la vîrful tulpinii. Frunze mici (pînă la 1,5 cm lungime) ovate, scurt-pețiolate, dentate. Înaltă de 25-30 cm, se cultivă în ape puțin adînci. Plantă erbacee, perenă, parfumată.

Mentha longifolia (L.) Huds. Specie cu flori (caliciul păros-campanulat cu dinții subulați, bracteele liniare, nervurile simple), în verticile cu pediceli păroși, reunite în spic cilindric. Plantă erbacee, perenă, cenușie-pubescentă.

Mentha pulegium L. Specie cu flori (caliciul bilabiat, cu gîtul crestat adînc și un inel păros) purpurii sau liliachii, în verticile sferice, dispuse la baza frunzelor. Plante perene (pentru terenuri situate pe malul apelor) cu frunze lungi de 1,5 cm, scurt-pețiolate, ovoide.

Mentha requienii Benth. [syn. Menthella requienii (Benth.) Per.]. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori minuscule, violete-deschis, în verticile rare. Frunze (2-4 mm diametru) rotunde, pețiolate, slab-pubescente, aromate. Plantă tîrîtoare cu tulpini filamentoase.

Mentha silvestris L. Specie care înflorește vara. Flori (albe-roz) dispuse în verticile, reunite în spice cilindrice. Frunze ovate sau lanceolate, pe margini dințate, foarte scurt- pețiolate. Se cultivă mai ales pe marginea apelor.