dopaj s. m. Administrarea unor substanțe chimice stimulatoare care dau o forță provizorie (mai ales sportivilor) ◊ „Practica dopajului este pusă în afara regulamentelor sportive.” Sc. 12 III 64 p. 5. ◊ „Pentru prima oară în istoria acestei competiții s-a înregistrat un singur caz de dopaj: cel al jucătorului J.J. (Haiti), suspendat pe un an.” R.l. 12 VII 74 p. 5; v. și antidoping, doping (din fr. dopage; PR 1954; DEX, DN3)