căutare avansată
12 definiții pentru „moroi”   declinări

MORÓI, moroi, s. m. (În superstiti) Strigoi, varcolac, pricolici. – Cf. sl. mora.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÓI, moroi, s. m. (În superstiti) Strigoi, varcolac, pricolici. – Cf. sl. mora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

morói (pop.) s. m., pl. morói, art. morói
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÓI s. v. aparitie, aratare, duh, fantasma, fantoma, naluca, nalucire, nazarire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbra, vedenie, viziune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÓI ~ m. 1) (în superstiți) Sufletul unui mort despre care se crede că iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vi; strigoi. 2) pop. rar Om închis l-a suflet. /cf. sl. mora
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

morói s. m., pl. morói, art. morói
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

morói, morói, s.m. (pop.) 1. strigoi, varcolac, pricolici. 2. nume de peste de balta.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

morói (morói), s. m. – Vampir, fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrăjitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „coșmar”, alb. morë, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare. – Der. moroaie, s. f. (fantomă, spiriduș, duh rău).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

moróĭ m., pl. tot așa (d. vsl. bg. sîrb. rut. pol. mora, vis oribil, rus. kikimora, stahie, alb. móră, ngr. móra, înrudit cu vgerm. marâ, stahie, ngerm. mahr, care există în fr. cauchemar, vis oribil). Strigoĭ făcut din copil mort nebotezat. – În Ban. mu- (Șez. 36, 96).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

moroiu m. strigoiu mic (din copil mort nebotezat) ce vine de cere tata l-a mama sa: strigoi, moroi, tricolici, varcolaci AL. [Serb. MORA, incub].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

morói, (muroi), s.m. – (mit.) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Sl. mora „vrăjitoare„, cf. srb., pol. mora „coșmar”, alb. morë.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

morói, -oáie, moroi, -oaie s. m. și f. (în credințele populare) 1. Strigoi, stafie, despre care se crede că ar proveni dintrun copil mort nebotezat, ucis s-au înmormântat de viu s-au dintrun mort neputrezit, căruia nu i sa făcut slujba religioasă; duh rău care ar suge sângele și laptele vitelor s-au care ar speria copii; mortăciune, moromeț. 2. (Reg.) Om despre care se crede că are puterea de a deochea copii. [Var.: murói, -oáie s. m. și f.] – Din sl. mora.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink