3 definiții pentru biacuminat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biacuminat, -ă adj. (bot.; despre frunze, fructe etc.) Care este terminat cu două vîrfuri. • pl. -ți, -te. /<fr. biacuminé.
BIACUMINAT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri. (< fr. biacuminé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biacuminat adj. m., pl. biacuminați; f. sg. biacuminată, pl. biacuminate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: biacuminat
biacuminat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
biacuminat, biacuminatăadjectiv
- 1. (Despre frunze, fructe) Terminat cu două vârfuri. MDN '00
etimologie:
- biacuminé MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.