pecetluire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pecetlui] 1 Autentificare a unui act prin aplicarea peceții (1) Si: pecetluit¹ (1), sigilare. 2 Aplicare pe ceva a unei peceți (2) Si: pecetluit¹ (2), ștampilare. 3 (Înv; ccr) Act întărit cu o pecete (2) Si: pecetluitură (1). 4 (Pex) Sigilare. 5 (Pex; îvp) Închidere a unei uși, case, camere Si: pecetluit¹ (4). 6 (Înv) Sigilare a hainelor condamnaților pedepsiți să nu se poată dezbrăca cât timp durează condamnarea Si: pecetluit¹ (5). 7 (Înv) Înfierare a condamnaților Si: pecetluit¹ (6). 8 (Fig) Dezonorare. 9 (Rel) Săpare a semnului crucii cu hârlețul la cele patru colțuri ale gropii înainte de coborârea sicriului Si: pecetluit¹ (8). 10 (Trs) Pătare a unui obiect de îmbrăcăminte Si: pecetluit¹ (9). 11 (Fig) Consfințire. 12 (Fig) Consolidare. 13 (Fig) Definitivare. 14 (Fig) Confirmare. 15 Decidere a destinului cuiva Si: pecetluit¹ (14). 16 Fixare în memorie Si: pecetluit¹ (15). 17 (Fig) Creare. 18 (Fig) Statornicire. 19 Imobilizare. 20 (Nob) Anchilozare.

PECETLUIRE, pecetluiri, s. f. Acțiunea de a se pecetlui. 1. Sigilare, ștampilare. 2. Fig. Confirmare, consfințire, întărire a unui act, a unui legămînt. Și-i dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluire a jurămîntului. CREANGĂ, P. 207.

pecetluire f. acțiunea de a pecetlui; pecetluirea cămășii, pedeapsă infamantă (în epoca fanariotă) care se făcea celor vinovați de mari abuzuri sau de o cumplită asuprire a poporului: înainte de a fi aruncat în ocnă, funcționarului abuziv îi se pecetluia cămașa pe dânsul.

PECETLUI, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvori uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți,^[1] a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. 5. Tranz. (În practica religiei creștine) A însemna cu hârlețul cele patru colțuri ale mormântului înainte de a pune sicriul în groapă. – Din sl. pečatĭlĕti, magh. pecsételni.

peceli v vz pecetlui

pecetli v vz pecetlui

pecetlui [At: N. TEST. (1648) 307^r/11 / V: (îvr) ~trui, ~tli, ~tui, ~celi / Pzi: ~esc / E: slv пєчатьлѣти, mg pecsételni] 1 vt A autentifica un act prin aplicarea unei peceți (1) Si: (înv) a peceti (1). 2 vt A pune pe ceva o ștampilă Si: (înv) a peceti 3 vt (Pex) A sigila. 4 vt (Îvp; pex) A închide o ușă, o casă, o cameră. 5 vt (Înv) A sigila îmbrăcămintea condamnaților pedepsiți să nu se poată dezbrăca cât timp durează condamnarea. 6 vt (Înv) A înfiera condamnații. 7 vt (Fig) A dezonora. 8 vt (Rel) A face semnul crucii cu hârlețul la cele patru colțuri ale gropii, înainte de a coborî sicriul. 9 vt (Trs; îf pecetli) A păta un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a peceti (3). 10 vt (Fig) A consfinți. 11 vt (Fig) A consolida. 12 vt (Fig) A definitiva. 13 vt (Fig) A confirma. 14 vt (Fig) A decide destinul cuiva. 15 vt (Înv) A crea. 16 vt (Înv) A statornici. 17-18 vtr A (se) fixa în memorie. 19 vt (Fig) A imobiliza. 20 vt (Nob) A anchiloza.

pecetrui v vz pecetlui

pecetui v vz pecetlui

piceta^[1] v vz pecetlui

PECETLUI, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. – Din sl. pečatĩlĕti, magh. pecsételni.

PECETLUI, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica pecetea, cu ceară roșie sau cu tuș, pe un act, pe o scrisoare etc.; a sigila, a ștampila. Ia plicul de pe mescioară, pecetluiește-l cu pecetea de pe tăvița cu călimările și să pleci îndată la Focșani. GHICA, S. A. 48. Măi, bădiță, de departe Mai trimite-mi cîte-o carte, Dar nu o pecetlui, Ca s-o poci și eu ceti. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. ◊ Fig. Tăcu, strînsă în necazurile și amintirile și mîhnirile sale. Aceasta rostise tot, încheiase tot, pecetluise tot. C. PETRESCU, A, R. 51. 2. Tranz. (Învechit, cu privire la un act) A întări, a confirma prin aplicarea peceții. Avem poruncă pecetluită De domnul Tudor și iscălită. BOLLIAC, O. 145. ♦ (Azi fig.) A confirma, a consfinți, a întări un act, un legămînt etc. Te-ai dus la dragostea ta pecetluită cu logodnă. SADOVEANU, O. VI 51. Vine să pecetluiască prietenia prin încuscrire. CARAGIALE, O. III 93. 3. Refl. Fig. (Rar) A se întipări, a se imprima (în minte, în memorie etc). Veni în fața noastră și ne spuse următoarele cuvinte care se pecetluiră în mintea mea. GANE, N. II 107. 4. Tranz. (În practica bisericii creștine) A încresta cu hîrlețul cele patru colțuri ale gropii înainte de a coborî coșciugul. Popa cînta pe nas, pecetluind cu hîrlețul movili de pămînt galben, străjuite de cruci cu căști. CAMILAR, N. I 68. 5. Tranz. A fixa, a înțepeni. Patruzeci și șapte de ani am dus țara cu noroc... Am s-o duc și cînd voi muri și după ce vor pecetlui piatra pe deasupra mea! DELAVRANCEA, A. 75. Ridicînd c-un braț puternic piatra-n zid pecetluită. NEGRUZZI, S. II 60.

A SE PECETLUI pers. 3 se ~iește intranz. (despre impresii, amintiri, întâmplări etc.) A-și lăsa amprenta pentru un timp îndelungat; a se întipări; a se imprima. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

A PECETLUI ~iesc tranz. 1) (acte, scrisori, semnături etc.) A înzestra cu o pecete (pentru a confirma autenticitatea); a ștampila. 2) pop. (uși, seifuri etc.) A încuia aplicând și o pecete (pentru a identifica la deschidere integritatea); a sigila. 3) fig. (prietenii, legăminte etc.) A consolida printr-un angajament sau fapt; a consfinți. 4) (sclavi sau infractori) A însemna cu un stigmat; a stigmatiza. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

pecetluì v. 1. a pune pecetea pe un act; 2. a pune pecețile din autoritatea justiției: 3. fig. a cimenta, a întări: a pecetlui o unire.

pecetluĭésc v. tr. (vsl. pečatĭlĭeti, ung. pacsételni). Sigilez, stampilez. Fig. Înferez, stampilez, pun dangaŭa infamiiĭ.

pecetluire (desp. -ce-tlu-) s. f., g.-d. art. pecetluirii; pl. pecetluiri

pecetluire (-ce-tlu-) s. f., g.-d. art. pecetluirii; pl. pecetluiri

pecetluire s. f. (sil. -tlu-), g.-d. art. pecetluirii; pl. pecetluiri

pecetlui (a ~) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiesc, 3 sg. pecetluiește, imperf. 1 pecetluiam; conj. prez. 1 sg. să pecetluiesc, 3 să pecetluiască

pecetlui (a ~) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiesc, imperf. 3 sg. pecetluia; conj. prez. 3 să pecetluiască

pecetlui vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiesc, imperf. 3 sg. pecetluia; conj. prez. 3 sg. și pl. pecetluiască

pecetlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiesc, conj. pecetluiască)

PECETLUIRE s. 1. v. sigilare. 2. v. ștampilare.

PECETLUIRE s. v. fixare, fixat imobilizare, înfierare, înțepenire, pironire, prindere, stigmatizare, țintuire.

pecetluire s. v. FIXARE. FIXAT. IMOBILIZARE. ÎNFIERARE. ÎNȚEPENIRE. PIRONIRE. PRINDERE. STIGMATIZARE. ȚINTUIRE.

PECETLUIRE s. 1. pecetluit, sigilare, sigilat. (~ unui colet.) 2. ștampilare. (~ unui act.)

PECETLUI vb. 1. v. sigila. 2. v. ștampila. 3. v. fixa.

PECETLUI vb. v. decide, determina, fixa, hotărî, înfiera, rămâne, stabili, stigmatiza.

pecetlui vb. v. DECIDE. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFIERA. RĂMÎNE. STABILI. STIGMATIZA.

PECETLUI vb. 1. a sigila. (A ~ un colet.) 2. a ștampila, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.) 3. a fixa, a înțepeni. (A ~ piatra pe mormînt.)

A pecetlui ≠ a desigila, a despecetlui

pecetui, pecetuiesc, (pecetlui, pecerli), vb. tranz. – 1. A lega, a închide, a astupa: „Tăt scria șî să gândia, / Cartea o pecetuia” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). 2. A pecetlui, a pune pecete: (ref. la sticla de pălincă:) „Pecerlită-n flori de mac / Poate că-i bună de leac. / (…) / Când dai s-o despecerlești / De miros tot te topești” (Bilțiu, 1996: 382). ♦ A pecetlui groapa: „Când coștiugul a fost coborât în groapă, preotul cu lopata face semnul crucii în cei patru pereți ai gropii, aruncând primul lut deasupra coștiugului” (Brediceanu, 1957); „Nici atunci nu te-oi uita / Când mi-or pecetlui groapa / Că ți-a fost dulce gura” (idem: 76). – Din pecetlui (< sl. pečatĭlĕti, magh. pecsételni, Scriban, DEX, MDA).